pavel memete

vineri, 16 martie 2012

Lauda Lui !...

Muzica este modalitatea prin care inima vibreaza si se indreapta spre Creator.

In asteptarea revenirii El doreste ca inima sa ne fie curata!

"Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.

Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita. (Romani 12:1-2).

joi, 9 februarie 2012

Focul Tau Iisuse - Xara

marți, 7 februarie 2012

Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu! – Evrei 9,14

Superioritatea jertfei Domnului Hristos este incontestabilă. Jertfele din Vechiul Testament erau repetabile, însă jertfa lui Hristos a fost adusă „o dată pentru totdeauna”, efectele ei salvatoare se întind în timp până la noi, acoperă orice păcat şi salvează pe „oricine crede în El”. Jertfele din vechime erau aduse de alţii, Hristos „S-a adus pe Sine Însuşi”. El n-a adus o jertfă din constrângere, El S-a oferit de bunăvoie, S-a oferit singur. El a dat totul şi n-a reţinut nimic, ca un sacrificiu suprem şi voluntar. Golgota este mărturia elocventă în sensul acesta.

Hristos este atât Jertfă, cât şi Preot. „Vă va curăţi cugetele voastre”, spune apostolul Pavel. Lucrarea lui Hristos nu este văzută doar ca un act trecut, ci şi ca o realitate prezentă. Beneficiile Calvarului trebuie individualizate. Doar atunci el are valoare pentru fiecare dintre noi. Conştiinţa trebuie curăţită de faptele moarte ale păcatului atât de devastator şi care afectează fiinţa umană. De ce oare se ţine atât de mult la „faptele moarte”, „faptele firii pământeşti” care sunt enumerate atât de deschis de apostol în scrisoarea adresată galatenilor? Ceea ce este mort miroase greu şi trebuie îndepărtat şi îngropat. Păcatul nu va mai domni şi nu va mai avea putere, pentru că „ei l-au biruit prin sângele Mielului” (Apoc. 12,11). Cel mai preţios mijloc ne este oferit pentru a avea o conştiinţă curată!

Scopul curăţirii conştiinţei este slujirea. Curăţirea nu este un scop în sine, ci ea ne califică pentru a sluji lui Dumnezeu şi semenilor noştri. Suntem răscumpăraţi pentru a sluji. Aici se testează mântuirea. Avem înaintea noastră un Model, dar şi putere, pusă la dispoziţie pentru a sluji ca El.

Să ne rugăm şi astăzi spunând: „Îţi mulţumim, Doamne, pentru făgăduinţa Ta nespus de mare şi scumpă. Îţi mulţumim pentru sângele Tău purificator, ne supunem mintea şi inima bisturiului Tău curăţitor, învredniceşte-ne pentru slujire!”

duminică, 5 februarie 2012

”Spune-ne când”, ”care este semnul” și ce să facem ?

”Spune-ne când” (Mat. 24:3) este întrebarea, plină de îngrijorare, pusă de ucenicii lui Isus. Când vei reveni? Omul vrea să știe exact ”cand”? Isus răspunde clar:”nu este treaba voastră ( Fapt. Apost. 1,7),”despre ziua aceea... nu știe nimeni” (Mat. 24,36). Dacă am ști exact am lucra sub presiunea timpului și am trece prin dezamagiri, El vrea sa trăim sub povara dragostei pentru Dumnezeu și pentru semeni.

”Care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului...” ? (Mat. 24,3) Acestei întrebari El îi răspunde, prezentând un evantai de evenimente, care se vor împlini într-o perioadă de timp și luate împreună vor constitui ”semnul revenirii”(Mat.24; Marcu 13; Luca 17 și 21).

Dezastrele naturale fără precedent se multiplică alarmant, cutremure catastrofale, tsunami, inundații devastatoare, tornade și furtuni ucigătoare, întunecare și încălzire globală, secetă pustiitoare, sunt cuvinte tot mai des folosite în vocabularul nostru,
Suprapopularea aduce cu sine o serioasă îngrijorare cât privește supraviețuirea în condiții decente a celor șapte miliarde de oameni și impactul asupra resurselor care se epuizează,
Sărăcia atinge cote alarmante, discrepanța dintre cei bogați, puțini la număr și cei mulți, săraci, se adâncește îngrijorător cu efecte sociale nebănuite,
Boli atât de diferite și periculoase panichează tot mai mult și când să le descoperim leacul, variante noi ne exasperează,
Cursa înarmărilor nu poate fi stăvilită de nici un efort diplomatic, pământul nostru a devenit un butoi plin cu pulbere gata să explodeze, pentru că fitilul s-a aprins de mai multă vreme,
Naționalismul exacerbat tensionează și distruge relațiile interumane, devastând localități, familii și vieți omenești,
Familia, binele, moralitatea, sacrul au încetat să mai fie repere-valori pentru o mare parte din semenii noștri. Demersul agresiv al minorităților sexuale, ne convinge că ”sodoma” a invadat ”babilonul” modern.
Minciuna, ipocrizia, ușurătatea sunt monezi de schimb atât de ușor folosite în locul adevărului, dreptății, cinstei, corectitudinii și onoarei. Ura, răutatea, vanitatea, egoismul, libertinismul sunt mult mai mult întâlnite decât bunătatea, dragostea curată, altruismul, principialitatea, și uneori chiar în mijlocul celor care mărturisesc că privesc spre advent.
Dumnezeii acestui veac: materialismul, senzualismul, artificialismul, formalismul; solicită la maxim modul de viață și închinarea.
Terorismul cu efectele sale a constituit motivul nimerit pentru restrângerea îngrijorătoare a libertăților individuale și ceea ce s-a câștigat în sute de ani s-a pierdut în câteva zile.
Încet dar sigur o Noua Ordine Mondiala își face surprinzător apariția.
Faptul că trăim într-o lume –”sat global”și dezvoltarea inimaginabilă a tehnicii de comunicare fac ca instantaneu să avem pulsul planetei, acestea având efecte benefice dar si distrugătoare.
Spiritul de nemulțumire, de răzvrătire, de sfidare a oricărei autorității se răspândește alarmant, iar pentru mulți devine un mod de viață,
Criza globală nu întrezărim să fi ajuns la capăt, din contră complică și mai mult lucrurile și ca la un joc de domino răstoarnă totul în cale.
O religie mondială își face tot mai mult simțită prezența, își spune cu autoritate cuvântul în chestiuni politice, economice, sociale, religioase, amintindu-ne că ”rana de moarte” a fost deja vindecată și tot pământul așteaptă ca acest ”diapazon” sa dea tonul pentru uvertura sfârșitului.
Goana după senzațional, supranatural, ezoteric, pentru a umple golul spiritual lăuntric se întinde ca focul în miriște.
În același timp, în acest timp eforturile de a raspândi ”Evanghelia veșnică... locuitorilor pământului, oricărui neam, oricarei seminții, oricarei limbi și orcărui norod”(Apoc. 14,6), este fără precedent.

Suntem favorizați să trăim asemenea timp în care mulți oameni neprihăniți au dorit sa vadă lucrurile pe care le vedem noi ”și nu le-au vazut” și să audă lucrurile despre care auzim noi ”și nu le-au auzit” (Mat. 13,17).

Ce fel de timp? (Luca 21,31; Matei 24,33; Luca 21,28) Timpul în care suntem mai aproape de Împărăția lui Dumnezeu mai mult ca oricând altădată. Timpul în care Fiul Omului este chiar la uși, gata să străbată pragul vremii spre mica noastră lume zbuciumată. Timpul când se apropie marea eliberare din lumea aceasta înșelătoare, ticăloasă și rea, din lumea păcatului, a suferinței și a morții.

Ce să facem astăzi?

În zorii creștinismului, când Împărăția harului era aproape, se predica ”pocăiți-vă”! Azi, când Împărăția slavei este chiar la uși, să strigam „cu glas tare”,”temeti-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui și închinați-vă Celui ce a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele apelor”(Apoc.14,7).

Să ne asigurăm, că suntem sub semnul ocrotirii divine cînd furia plăgilor va lovi nemiloasă.

Să ne ”uităm în sus”, să așezăm adevăratele priorități într-o lume în care prioritățile sunt legate doar de pămîntul acesta.

Să ne ridicăm capul sus (Luca 21,28). Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aibă complexe, să se simtă timorat, marginalizat. El are un viitor măreț, fericit, legat de Cel spre care își ațintește privirile, Domnul Hristos, Cel care astăzi mijlocește în Sanctuar, iar mîine vine în slava Sa.

Noapte de iarnă la Timișoara

luni, 25 iulie 2011

Misiune Externă în Serbia

2 iulie 2011 a fost o zi cu totul specială, împreuna cu pastorul Aron Moldovan am fost în misiune externă în Serbia. Pentru zona românească a Banatului Sârbesc, unde trăiesc în jur de 40.000 de români, asemenea incursiuni sunt nu doar binevenite ci și aducătoare de prospețime spirituală și încurajare în lupta cea bună a credinței. Dimineața a însemnat închinarea cu credincioșii bisericii adventiste din Vladimirovăț ( Petrovaselo, cum îi spun, după numele vechi, localnicii). Printre vizitatorii bisericii a fost si Traian Keta, profesor la scoala româna din localitate si redactor al ziarului ”Familia”. O bogata masa de partașie a încheiat programul la Vladimirovăț.

După masă vizita în Serbia a continuat la Locve, o frumoasă biserică cu frați inimoși și plini de zel misionar. Prin aportul lor, de curând s-a cumpărat și amenajat un lăcaș de închinare într-o altă localitate românească, la 70 de kilometri distanță de ei, la Torak. Acolo, într-o localitate unde pâna nu demult nu era nici un credincios adventist, astazi în jur de zece persoane, membri și prieteni de adevăr se închină lui Dumnezeu. La Torak de cațiva ani misionează prezbiterul bisericii din Gătaia, Marius Bold.

Pe lângă închinare, predicare, părtășie, în cele doua localități, pastorul Aron Moldovan, ca la Speranța Tv. sau Radio Vocea Speranței, a raspuns tuturor întrebărilor celor prezenți.

Legământ cu Hristos!

În viață ai parte de multe evenimente fericite, sunt cele care stralucesc în cenușiul acestei lumi.
Un eveniment care-ți poate marca întreaga viață este, intrarea în legămâmt cu Dumnezeu - botezul. Botezul la o vârstră majora, atunci când poți să faci alegeri, când știi ce crezi și în Cine crezi, când ești gata să-ți asumi responsabilități, botezul după modelul Hristos, este adevaratul legamânt, așteptat de Dumnezeu și dorit de urmașul Sau, chiar dacă acesta trăiește în era postmodernă a secolului XXI.
Și astăzi tineri și varstnici au curajul sa spună ”da” lui Hristos!
Sambata, 2 iulie, la Castellion, Spania, Mildrid s-a identificat cu Hristos prin botez.

Lansare de carte, la Caransebes

Sambata dupa masa, 25 iunie 2011, am avut bucuria sa particip la Caransebes, la Biserica Adventista la ocazia de lansare a cartii " 90 de zile", scrisa de Manuela Ionescu.
Voi reda, mai jos, cuvintele Alinei Popa despre aceasta fascinanta carte:
"Scrisă sensibil, cartea Manuelei Ionescu e un jurnal de drum. Un jurnal al întoarcerii. Al permanentei întoarceri. Înspre acasă. De fapt înspre cititor.
Cartea este un dialog cu viaţa. Un dialog surprins în 90 de scrisori (gânduri) adresate fiicei, şi prin ea, oricui. Acestea sunt scrisori trimise dintr-un exil numit Elveţia. Spaţiu al înstrăinării. Al dorului stins prin scris şi prin multă credinţă.
Ce impresionează lectura este acurateţea, sinceritatea prin care sinele este redat în sentimente şi emoţii nereţinute. Atât de adânci încât cititorul este atras într-un spaţiu al apropierii şi al împrietenirii cu fiecare experienţă relatată. Bunăoară cartea ne aparţine deopotrivă, căci fiecare dintre cititori se poate regăsi în detaliile unui moment din viaţa autoarei. Astfel, în timp ce parcurg paginile, oamenii nu doar citesc ci se recitesc, scriindu-şi sau rememorându-şi propria viaţă. În toată călătoria ei. În tot cuprinsul unui exil a cărui întoarcere înseamnă acasă în cele mai frumoase sensuri ale acestui cuvânt".

Simpozionul “Libertatea de conștiință și de credintă”

Grupul de Rugăciune din Parlamentul României în parteneriat cu ECPM (European Christian Political Movement) a organizat în perioada 23-24 iunie 2011, la Palatul Parlamentului din București, sala Drepturilor Omului, un simpozion pe tema “Libertatea de conștiință și de credință”. Subiectele care s-au dezbătut au fost de maximă importanță, legate de libertatea religioasă în lume și mai ales în Europa. S-au trecut în revistă tendințele actuale de a limita sau îngrădi libertatea de conștiință și de credință a individului în țări cu tradiții democratice, cele mai elocvente exemple fiind cele prezentate din Marea Britanie. Participanții din străinătate au avut prezentari deosebit de directe. Unele state europene sunt foarte dure cu cei care, prin valorile lor creştine, refuză conformismul ideologic la care obligă noua intoleranţă secularistă. Fără menajamente s-a vorbit despre agenda islamică sau despre agenda umanistă în Europa.
La simpozion au participat invitați atât din România cât și din străinătate. Ministrul de Externe, Teodor Baconschi, Secretarul de Stat pentru Culte, Adrian Lemeni, diversi membri ai parlamentului, reprezentanți ai cultelor și ai diferitelor organizații au fost printre cei care au onorat, din partea română, invitația la eveniment. Din străinătate au participat liderii ECPM printre care amintim pe Peeter Vosu, Dick van Dijk și Leo van Doesburg, precum și numeroase alte personailtăți, reprezentând organizații care activează în domeniul libertății religioase, dintre care amintim pe Jeff Fountain, director la Schuman Centre for European Studies din Olanda. Din partea bisericii Adventiste de Ziua a Saptea au participat: Nelu Burcea, director departament relații publice si libertate religioasă la Uniunea Romana si Pavel Memete, secretar la Conferința Banat.